Indiferent
de ce ar putea spune oricine, indiferent de părerea unora sau altora, femeile
întrec în voință bărbații. Nu însă când li se spune că sunt iubite. La ”te
iubesc!” recționează într-un fel anume, toate la fel. Voința lor se anulează
prin această expresie. Dă chiar cu minus. Minus opinie personală, minus dorințe
și nevoie personale. Plus uitare de sine, ignorare obiceiuri și obișnuințe
proprii. Ce bine că ei nu spun asta prea des… ce bine că ne iubesc
așa, în tăcere!
Tăcerile
lor ne conferă sprijin în pasiunile noastre, ne ajută să ne găsim pe noi, să
putem fi mame, neveste, slujbași cu normă mai mult sau mai puțin întreagă. Dar
nu suntem complete… Nu fără acel ”te iubesc”! Fără acele cuvinte care ne dau universul
peste cap. Dar îl întregesc atât de rotund…
Femeile sunt
jumătăți de oameni cu voința legată de cele 2 cuvinte. Cu ele trec binele și
răul de aceeași parte a baricadei.
Și dacă nu
sunteți pe deplin convinși, faceți exercițiul cu mamele voastre, cu iubitele, cu soțiile… Și să îl faceți cât mai des!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu