scriu fără titlu… din cât de multe aș scrie e un cerc care mă aduce aici.
scriu cu litere mici și aș vrea ca undeva pe la sfărșitul cuvintelor să se distingă din ce în ce mai puțin, să se piardă din ele. să fie nevoie să te uiți atent la ele…apoi doar să ghicești în ele. ce e afară nu mă ajută. mi-aduce aminte de tine în fiecare minut. și ploaia care cade și timpul. de ce mi-a fost bine cu tine, de ce m-am lipit de tine ca nisipul. ai fost ce-am meritat. o să intru în grevă. în grevă de tine… pentru mine. să pot să mă aduc pe mine cu picioarele pe pământ. aș fi făcut asta de ceva vreme, dar mi-e sufletul cald și-aș vrea să-l țin așa multă vreme.
e bine când scriu cu litere mici. nici eu nu mă iau așa în serios. nici tu să n-o faci. îmi cad cuvintele la picioare cum îmi cădeau hainele, una câte una. aș pune un semn de exclamare pe undeva, a bucurie. dar nu ma lasă ploaia…și nici eu nu-mi dau voie. azi sunt în grevă…de tine. aș face listă cu cerințe. cu vreo șapte condiții. îmi place șapte… mereu mi-a plăcut. ne-am întâlnit de șapte ori. am numărat… și asta îmi place să fac. știu atât de puține din ce-ți place ție.
dar azi sunt în grevă. nu-mi pasă ce-ți place știu ce vreau eu. te vreau pe tine. cu sau fără condiții… îți vreau gura și mâinile și ochii. la mine pe gură în mâini și fața ochilor!
a meritat semnul de exclamare. eu l-am meritat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu