Despre fericire nu poți să
spui decât de bine.
E starea noastră de regăsire
și de confirmări, e clipa în care te rupi de restul zilelor tale anoste și gri
și treci în spectrul CMYK al fericirii, cu nuanțe de roz , bleu, galben și
violet. Iar eu trec în verde! Mult verde în ochi și pe gură.
Și am și o rețetă pe care
mi-o repet într-una ca într-un ritual. Poate nu e valabilă și pentru alții, dar
nu poate face rău. Doar că uneori nici mie nu-mi reușește, dar atunci când o
face, fericirea e acolo, în inima mea!
Deschide
ochii doar atunci
poți vedea cu totul frumusețea și amărăciunea, dragostea și durerea și poți
alege. Să trăiești frumos și să uiți, să-ți amintești că nu ești singur, că
există lumină chiar și în cel mai
întunecat cotlon al vieții tale.
Respiră prin toți porii! Respiră iubire și înțelegere
și îngăduință. Umplete cu lucruri mărunte care aduc zâmbetul pe fața cuiva. Dă
afară răutatea, inspiră liniștea.
Fii
prietenul tău și spune-ți
în fiecare zi cât ești de special. Ceartă-te cu respect pentru sentimentele
tale și iartă-te pe tine însuți. Fă pace cu tine… Când nu e nimeni acolo, ia-te
pe după umeri și strînge-te cu drag. Ca un exercițiu și pentru cei la nevoie de
îmbrațișare. O să-ți fie mai ușor să te dăruiești și să primești la fel.
Ia
bucuria fiecarei clipe și fă-ți de cap cu ea!
