Când se duce vara, singurul gând care mă
bântuie este cel al lucrurilor care au rămas nefăcute, al cuvintelor care n-au
fost spuse, al cântecelor ce n-au fost fredonate cu voce tare. Al drumurilor
care n-au fost apucate… Și totuși am sufletul plin, rezerve făcute pentru zile
mai puțin norocoase de soare și verde.
Se duce vara! Pleacă cu câmp și cu pădure
cu tot, cu insule de soare și de sare. Nu e nici un regret în urma ei. A fost
doar o vară, minunată, trecătoare vară! Am pus la păstrare vise solare pentru
vara ce vine, călătorii neîmplinite, buze nesărutate și intru cu speranță în
toamna care vine ca într-un al doilea anotimp al vârstei mele. Nu mai fac
calcule și presupuneri, nu mai încerc nici măcar tentația unor promisiuni, doar
fac un pas către tine și ascult ecoul lui, fin și mărunt ce trece din inima ta
în mâinile mele, cu care o să măsor -
științific și pragmatic – secundele ce ne despart.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu