sâmbătă, 27 septembrie 2014

te iubesc iubire….

          În toată viața mea n-am știut că undeva, printre multele lucruri spuse si făcute a fost loc de iubire.
Mi-am cerșit dreptul la ea înfruntând golul, vidul ce se ridica în jurul meu. Am luat de guler soarta de mii de ori și-am dat cu ea de pământ de tot atâtea ori. Am visat cu ochii deschiși să pot să am parte de ea. Nici nu credeam că există.
        Vorbesc cu mine însumi câteodată, și-mi spun că mai bine de atât nu există, nu se poate… Am lăsat mașina undeva la câteva străzi distanță de casă și am pornit pe jos în toamna plină de lumină să mă scutur de tine, să-ți pierd parfumul și mirosul, să nu te mai simt atât de prezentă lângă mine. Ți-am luat bucuria și iubirea și mi le-am pus la piept. Le port ca pe-o cocardă! Și-aș vrea să strig. Să iasă din mine minunea de mi-ai dat-o. Odată cu sărutările. Odată cu tot trupul tău cald și fremătând de viață și de lumină.
          Dar te mai țin acolo. E bine cu tine acolo… Sufletul meu s-a împăcat și cu distanța și cu viața! Am făcut pace cu mine de când te am pe tine.
           Pentru că TE IUBESC, Iubire!….


Niciun comentariu: